luni, 30 mai 2011

Promotie tentanta

Ei, se pare ca pe site-ul http://manie.ro se face o promotie tentanta si anume:

În perioada 30 mai-5 iunie, la orice fard de obraz în ambalaj de 20 de grame volum cumpărat veţi putea alege un fard de pleoape gratuit din magazin, în limita stocului.

Totul este oferit de Licuricel, de pe Breslo care prezinta o gama variata de culori de farduri de pleoape si faduri de obraz, toate bio si sub forma de pulbere.



Tentant, huh? Enjoy!





duminică, 1 mai 2011

Din perspectiva unui copil.

Este foarte vizibil faptul ca, un copil are sentimente foarte puternice, chiar daca unii adulti nu observa acest lucru si considera ca un copil nu este "capabil" sa inteleaga lucruri de ale "adultilor". Ei bine, vreau sa spun ca probabil este prima data cand un copil imi arata cu adevarat tristetea lui, fara mofturi si copilarii...
Sara! Sara este un copil minunat la care tin foarte mult. Sara este o fetita cu parul castaniu, ochii caprui si mari, sprancenele arcuite, gurita mica, buzele pigmentate cu un corp micut si fragil. Sara este o papusica ce reuseste sa-mi readuca zambetul pe fata de cate ori vorbesc cu ea. Sara, care are 4 anisori, vorbeste foarte clar si coerent, e foarte isteata si perspicace, e o fiinta plina de viata care se bucura si zambeste in permanenta. Zambetul ei dulce, dintisorii ei mici si perfect alineati, dorinta de a se juca cu mine si dragostea ce mi-o transmite atunci cand ma imbratiseaza fac parte dintr-un cadru ce imi place mult. Sara e fetita pe care am intristat-o fara sa vreau si chiar daca regret, nu mai pot face nimic, deoarece realitatea e crunta...
Odata cu ziua nasterii unchiului meu, Sara a venit pe la noi. Nu ne-am vazut de asta iarna(decembrie..) si nu stiam ca o sa vina si ea pe la noi, insa, in timp ce stateam si ma uitam la niste benzi desenate de ale lui Miha`, usa camerei se deschide usor si un chip angelic apare in fata mea zambind. In momentul cand am vazut-o, m-am bucurat atat de tare incat imi venea sa o iau in brate si sa o strang cu toata puterea la piept. Mi-a zambit, prinzandu-si ambele manute, dupa care mi-a sarit in brate si m-a intrebat:"Ce faciiiii, Roxiiiii?". Am sarutat-o si am  dus-o pe pat, unde am asezat-o in fundulet, iar eu m-am pus in fata ei si am inceput sa vorbim. Starea pe care o raspundea era una de fericire, isi ridica privirea si zambea, dadea din picioruse, era agitata si ma tot prindea de maini. Am purtat o conversatie ca intre doua domnisoare, am vorbit despre gradinita, prieteni, jocuri, ea avea un inel dragut, cu o piatra mare, rotunda, pe care mi-a zis ca il are "dintr-o revista cu printese", iar eu am zambit, amintindu-mi ca de Craciun avea un lantisor cu o balerina imbracata intr-o rochita roz. Dupa ce mi-a povestit despre toate lucrurile pe care simtea nevoia sa le spuna, am intrebat-o:
Si Saraa...ai venit cu mami?
"Da, cu mami."
Si ce face, e bine?
"Da."
Si cu cine ai mai venit? A venit si tati?
(damn! s-a oprit sa dea din picioruse si m-a privit serioasa...nu a zis nimic)
Sara, a venit si tati?
"Tata nu mai este..."(s-a ridicat de pe pat si s-a dus pe un scaun lateral. era tacuta si nu a mai zis nimic)
Nu stiam ce se intampla, observasem ca tatal ei nu venea cu ea niciodata, nici nu stiu cum arata, dar ma gandeam ca poate e la servici sau nu a putut sa vina si nu-l adusesem pana atunci in discutie. Se trezise in mine o curiozitate, pe care trebuia sa mi-o rezolv si, timorata, m-am dus langa ea.
Cum adica nu mai este?
(A ezitat sa imi raspunda, insa dupa cateva secunde, s-a intors catre mine)
"Tata nu o mai iubeste pe mami...."
Am ramas tacuta si m-am intristat si eu. Eram doua fetite triste, care se gandeau la acelasi lucru: faptul ca tata a parasit-o pe mama, pentru ca nu o mai iubeste. E trist sa auzi un copil mic, de doar patru ani spunand si constientizand ca tatal a plecat, le-a parasit. 
Nu am mai vorbit in acea seara cu ea, a trebuit sa plec. Nu stiu ce comportament a avut in fata mamei sale si a celorlalti invitati, desi cred ca nu si-a aratat supararea, ca as fi aflat urmatoarea zi..
Sara e o papusa minunata, diplomata si foarte curajoasa.Ea constientizeaza ce se intampla si cum decurg lucrurile si pot spune ca daca eu as fi fost in locul ei, chiar si la varsta pe care o am, n-as fi suportat o despartire a parintilor. M-ar termina fizic si psihic.
Nu stiu cum va reactiona cand ne vom vedea din nou, insa tare cred ca imi va sarii in brate, zambind...


PS: "Ruptura de fiinta te face bolnav de tine insuti, incat este destul sa pronunti cuvinte ca: uitare, nefericire, despartire, pentru a te dizolva intr-un fior mortal. Si atunci, ca sa traiesti, risti imposibilul: accepti viata."- Cioran

Kiss!